Marcel Ciolacu, o viziune coerentă pentru dezvoltarea județului Buzău - Candidatura lui Marcel Ciolacu la conducerea Consiliului Județean Buzău marchează un moment important pentru comunitatea locală. Lider cu experiență vastă în administrația centrală și locală, acesta își propune un program de modernizare bine structurat, întemeiat…
Cum s-a ascuns adevărul despre cutremurul devastator Vrancea 1940?
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 rămâne unul dintre momentele definitorii ale istoriei românești din secolul XX. La ora 03:39, pentru aproximativ 45 de secunde, sudul și centrul Moldovei, alături de nord-estul Munteniei, au fost zguduite puternic de un seism cu magnitudinea estimată de 7,7 pe scara Richter, intensitate IX pe scara Mercalli, iar epicentrul a fost localizat în zona Vrancea, la adâncime de 150 km. Mesajul acestui cutremur suna ca un avertisment tăios pentru întreaga țară: înțeparea sângelui civil într-un context în care România încerca să-și gestioneze propriile vulnerabilități.
Marcel Ciolacu intră în cursa pentru șefia CJ Buzău: „Este un pas uriaș înainte, mă întorc unde am crescut” - Marcel Ciolacu şi-a depus, duminică, candidatura la Biroul Electoral Judeţean pentru funcţia de preşedinte al Consiliul Judeţean Buzău, în perspectiva…
Rezultatele au fost catastrofale în multe orașe. În centrul atenției a intrat Panciu, unde 90% din locuințe au fost distruse (din 371 de case de zid, doar 5 au rămas în picioare). În orașele Focșani și Mărășești pagubele s-au ridicat la aproximativ 70%, iar alte localități importante precum Galați, Tecuci, Bârlad, Iași, Brăila, Buzău sau Câmpina au înregistrat daune semnificative. Oficial, au fost înregistrate 593 de morți și 1271 de răniți, din care 140 morți și 300 de răniți în București ca urmare a prăbușirii blocului Carlton, o clădire simbolică a interbelicului bucureștean. Cu toate acestea, estimările sugerau o cifră mult mai mare, în jur de 1.000 de morți și 4.000 de răniți la nivel național, dacă se ia în calcul impactul total asupra structurii urbane.
Impactul a fost resimțit la distanțe considerabile: și în București au fost provocate pagube semnificative, iar regiunea petroliferă Ploiești–Câmpina a fost afectată în mod deosebit. În afară de pagubele materiale, seismul a avut efecte morfologice la nivelul scoarței terestre, cu alunecări de teren și fisuri, iar numeroase clădiri din București au fost evacuate sau consolidate în a doua parte a zilei de după producere.
Contextul istoric oferă o cheie importantă pentru înțelegerea evenimentului. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, informațiile despre cutremur au fost adesea cenzurate, iar reacția imediată a autorităților a fost centrată pe salvarea vieților, evacuări și asigurarea resurselor esențiale. În București, echipele de minerit au fost mobilizate pentru a accesa subsoluri ale clădirilor prăbușite, iar un număr mare de clădiri au fost inspectate pentru eventuale riscuri viitoare. Ulterior, rezultatele acestor trăiri au contribuit la adoptarea unor norme seismice: primele instrucțiuni provizorii în 1941, iar norma P13–63 intrată în vigoare în 1963, apoi ajustări în 1970, punând bazele proiectării clădirilor în regiunile seismice din România.
Această tragedie rămâne un reper în înțelegerea legăturii dintre evenimente naturale, organizare urbană și politici de siguranță publică. Ea ne amintește că vulnerabilitatea poate fi transformată în lecții dureroase, care, pe termen lung, au salvat vieți prin reguli mai stricte de proiectare și intervenții de urgență.
