Șoc: Mărcile proprii domină pe rafturi și cresc costul coșului
În spatele rafturilor pline și al etichetelor atractive se ascunde o schimbare majoră în economia românească: mărcile proprii își extind cota, iar retailerii câștigă un control tot mai mare asupra prețurilor.
Un raport al Consiliului Concurenței arată că, în 2024, ponderea mărcilor proprii a ajuns la 30,2% din totalul produselor (față de 27,4% în 2021), iar în categoria produselor alimentare aceasta a crescut la 33,8% (+3,9 pp față de 2021). Procentul pentru produsele românești depășește ușor cel al celor de origine străină, situându-se la 52,1% din totalul produselor în 2024, în timp ce ponderea românească în sectorul alimentelor se menține peste jumătate (56,1% în 2024).
Această dinamică este consolidată de factorul inflaționist; în perioada 2020 – semestrul I 2025 s-a observat o creștere a adaosurilor, accelerată în 2023, iar mările de marcă proprie oferă retailerilor o capacitate sporită de a se adapta la plafonările de adaos, dar pot reduce autonomia producătorilor și pot afecta inovarea pe termen lung.
Conform analizei, produsele de marcă proprie tind să fie mai ieftine la nivel de cost de achiziție și să exhibe adaosuri de raft mai scăzute în bunuri de bază, însă, la nivel total, adaosurile globale ale produselor de marcă proprie pot fi chiar mai mari decât media, ceea ce înseamnă că retailerii pot compensa pierderile dintr-o categorie prin marje mai mari în altele. Această situație conferă Retailerilor un control semnificativ asupra prețurilor și a valorii adăugate pe întreg lanțul, dar poate genera distorsiuni pe piață: producătorii și procesatorii pot pierde din independență, iar stimularea inovației poate să slackeze pe termen lung.
În ansamblu, mărcile proprii pot aduce beneficii pe termen scurt pentru consumatorii vulnerabili prin prețuri mai competitive, însă pot crea vulnerabilități pe termen lung: dependență sporită de marile lanțuri, presiune asupra marjelor producătorilor, afectarea coeziunii pieței și a diversității ofertei.
Raportul enumeră explicit categorii-cheie analizate: pâine, lapte, brânză, iaurt, făină, ouă, ulei, zahăr, orez și produse de patiserie, subliniind că aplicarea mărcilor proprii în aceste segmente poate redefini echilibrul între competitori, dar și între costuri, calitate și inovație.





