Adevărul despre creșterea contribuției ESA până la 250 milioane lei
Sursa foto: Social Media (Facebook/Instagram/TikTok)
România se vede prinsă într-o dinamică tensionată între necesitatea de a-și onora angajamentele față de Agenția Spațială Europeană și capacitatea de a utiliza fonduri în mod inteligent pentru cercetare. Ministerul Educației și Cercetării anunță discuții cu ESA pentru reeșalonarea plăților și redefinirea proiectelor românești, după ce contribuția anuală a atins 200-250 milioane de lei ca urmare a unor angajamente opționale adiționale. MEC subliniază că România a plătit în mod constant taxa obligatorie de membru, iar rectificarea bugetară a alocat resurse pentru renegocierea relației cu ESA și pentru finalizarea angajamentelor față de ELI-NP, indicând o dorință reală de a optimiza eficiența fondurilor în raport cu nevoile societății.
Paralel cu discuțiile ESA, un alt element crucial pentru viitorul științei românești este relansarea proiectului ICARUS (Cooperarea Internațională pentru Cercetarea Animalelor folosind Spațiul). După o pauză de trei ani, monitorizarea faunei sălbatice din spațiu va reveni în plin prin noile minireceptoare aduse pe orbita Pământului, într-o cooperare cu Institutul Max Planck pentru Comportamentul Animalelor și Universitatea Forțelor Armate Germane din Munchen. Misiunile vor opera la o altitudine de circa 500 km, iar noile dispozitive pot citi semnalele de la emiteoarele atașate unor păsări migratoare, lilieci și țestoase marine, permițând localizarea în timp real și acoperind regiuni precum Arctica și Antarctica, în timp ce datele ajută la înțelegerea comportamentului, conservării speciilor și controlul bolilor.
Deși ICARUS a fost lansat în 2020 pe ISS, cooperarea cu partea rusă a fost suspendată în timpul conflictelor din Ucraina, iar fluxul de date a fost afectat. Proiectul actual, cu suportul noilor minireceptoare, promite o rețea de șase sateliți până la jumătatea anului 2027, extinzând capacitatea de monitorizare la scară globală. Într-un context românesc, aceste evoluții ilustrează potențialul de a transforma bugetele de cercetare prin proiecte cu impact global, în timp ce MEC și ANC încearcă să alinieze finanțările cu ceea ce mediul academic poate atrage și utiliza.





