Multe persoane își proiectează viața ca fiind mai scurtă decât va fi în realitate, din cauza unei ancorări în mediile populaționale și a informațiilor parțiale despre sănătatea proprie. Un studiu japonez pe 28 de ani oferă detalii utile pentru planificarea pensiei.
Studiul condus de Shohei Okamoto (Universitatea din Tsukuba) a început în 1996 cu 2.447 adulți de peste 60 de ani. Dintre aceștia, 2.054 au estimat o speranță de viață între 63 și 120 de ani, iar 393 au spus «nu știu». Până la 28 de ani de urmărire, 1.514 dintre estimatori au murit; aproximativ 59% dintre aceștia au trăit mai mult decât anticipaseră. Datele despre decese provin în 98% din registre oficiale. În ansamblu, fiecare an în plus estimat a fost asociat cu doar aproximativ 0,12 ani de supraviețuire în plus, o corelație reală, dar modestă. O parte semnificativă a respondenților a indicat vârsta de 80 de ani ca țintă, ceea ce arată o ancorare la media populației. Femeile și persoanele cu educație superioară au înregistrat șanse mai mari să depășească așteptările.
Greșelile de estimare nu sunt doar o chestiune de vanity: subestimarea duratei vieții poate lăsa persoane cu pensii insuficiente, în timp ce supraestimarea poate duce la austeritate inutilă. Studiul este observațional (preprint) și geografic limitat, dar sugerează că furnizarea de estimări personalizate ale speranței de viață rămase, calculate după vârsta curentă și sex, ar putea îmbunătăți deciziile financiare și de sănătate.
