În podgoriile liniștite din apropierea localității Pniewo, în Voievodatul Lubusz, se află Ostwall, un complex subteran fortificat cunoscut oficial ca Festungsfront Oder-Warthe-Bogen. La suprafață, câmpurile galbene și cerul deschis par normale; dedesubt însă te așteaptă una dintre cele mai complexe și cicatrice istorice ale perioadei interbelice. Întins între râurile Oder și Warta, Ostwall a fost gândit ca o linie defensivă monumentală, pregătită să protejeze frontiera estică a Germaniei. Construcția a implicat planuri ambițioase, cu o lungime vizată de aproximativ 80 de kilometri, iar sectorul central folosea peste 60 de milioane de litri de beton și găzduia zeci de mii de soldați. Însă proiectul nu a ajuns la finalizarea inițială, fiind întrerupt în anii ’30 și părăsit în cele din urmă în 1945, odată cu retragerea nazistă și înfrângerea Germaniei.
Secolul XXI a redeschis povestea, dar într-un registru diferit: Ostwall s-a transformat într-o destinație de turism identitar, cunoscută ca parte a Turismului Întunecat. În 2011 s-a inaugurat Muzeul Regiunii Fortificate Międzyrzecz, cu o porțiune centrală de tuneluri vizitabile, devenind unul dintre cele mai populare situri din regiune. Dincolo de zidurile de beton, situl păstrează urme ale vremii: gări subterane, dormitoare, birouri, dar și un freamăt biologic surprinzător: până la 40.000 de lilieci, din 12 specii, folosesc tunelurile ca loc de hibernare în sezonul rece, făcând din complex o rețea de viață subterană în contrast cu imaginea militară a epocii.
Istoria Ostwall
Ideea proiectului a pornit în anii 1930, când Hitler a accelerat militarizarea regiunilor din est, văzând în Poarta Lubusz un coridor defensiv esențial. În timp ce planurile extinse vizau un lanț de tunele subterane și facilități pentru rachete și luptă, o mare parte a infrastructurii a rămas neterminată. Abandonat în 1945, situl a fost conservat parțial de autoritățile poloneze după război, iar în anii 1990-2000 a prins o nouă viață ca obiect de cercetare istorică și atractiv turistic.
Ce poți vizita azi
Vizitatorii pot explora secțiunea centrală de tuneluri în cadrul tururilor organizate: scurt (aproximativ 1,5 ore), lung (2,5 ore) și extrem (3–8 ore). Sunt disponibile chiar opțiuni mai dinamice, precum o tură cu trenulețul subteran sau o expediție în BTR-152, pentru o experiență care aduce în fața vizitatorului atmosfera unei garnizoane dispărute. Pe lângă latura militară, muzeul promovează și conservarea biotopului: liliecii își găsesc adăpost în șanțurile și bolțile tunelurilor, iar turiștii sunt avertizați să respecte liniștea în sezonul de iarnă pentru a nu deranja hibernația.
Viața subterană și conservarea
O parte substanțială a poveștii este însă despre viața în tuneluri. Graffiti-urile lăsate de generații, precum și scenele reconstruite ale vieții zilnice din garnizoană, adăugă o dimensiune umană acestei istorii. În plus, proiectul a fost asociat și cu comunități diverse, precum subcultura „Oamenii Buncărului” în anii ’80, care au transformat tunelurile într-un spațiu de întâlnire și evenimente. În prezent, muzeul și autoritățile locale încearcă să îmbine recunoașterea istorică cu conservarea habitatelor naturale, subliniind necesitatea unei abordări echilibrate între educație, siguranță și protecția faunei.
Explorează această fereastră în timp: Ostwall ne arată cum o epocă de conflict poate lăsa în urmă nu doar amintiri sângerande, ci și lecții despre conservare, turism responsabil și dialog intercultural. Dacă vrei să afli despre adevărata dimensiune a acestei lucrări de inginerie și despre modul în care oamenii comemorează și înțeleg trecutul, locul acesta este o oprire necesară în România și în Europa Centrală.
