Polonia a decis să mute greul consolidării fiscale de pe umerii clasei mijlocii spre marile corporații — o alegere ce reflectă prioritățile și maturitatea economică a țării. Reducerea impozitului pe venit pentru circa 3,5 milioane de contribuabili vine la pachet cu majorări de taxe pe profit aplicate celor mai mari firme, o combinație menită să diminueze deficitul fără să stoarcă populația.
Guvernul condus de Donald Tusk propune scăderea poverii fiscale pentru o parte semnificativă a populației după ce salariile au crescut rapid în ultimii patru ani, iar tranșele de impozitare au rămas înghețate din 2022. Măsura vizează menținerea deficitului sub control prin creșterea impozitului pe profit pentru marile companii.
Adrian Mitroi apreciază abordarea: „Polonia nu transferă întreaga povară asupra contribuabilului mediu. Încearcă să o redistribuie în funcție de capacitatea efectivă de plată.” El avertizează că „prețul consolidării fiscale va fi plătit de generația tânără” dacă reformele nu sunt făcute inteligent.
Modelul nu poate fi copiat mecanic, dar filosofia este relevantă: cota unică și-a epuizat avantajele, iar administrațiile care ezită — precum cea din România — riscă să amâne durerea fiscală sau să o concentreze asupra celor mai vulnerabili. Pentru UE, mutarea complică distribuția poverii fiscale între muncă și capital și poate afecta dinamica competiției fiscale transfrontaliere.
Polonia oferă un studiu de caz: consolidare cu grijă socială — o lecție pe care multe capitale încă o negociază.
