Încă de peste șase decenii embargoul împotriva Cubei nu e doar o politică externă ci o povară financiară și socială palpabilă pentru cetățeni.
Guvernul de la Havana estimează pierderi record de peste 8 miliarde USD între martie 2025 și februarie 2026, cu 7% mai mult decât anul precedent, iar totalul pierderilor la prețuri curente depășește 178 miliarde USD. Extinderile impuse sub administrația Trump au interzis practic importurile cubaneze de petrol și au sancționat companii de shipping, provocând o criză energetică.
- Alimentare electrică redusă la 2–3 ore pe zi în multe zone;
- Dependență de importuri pentru combustibil și piese, afectând termocentralele;
- Soluții verzi blocate – panouri solare și baterii necesare sunt vizate de restricții, deși parcuri fotovoltaice pot fi instalate în 45 de zile.
Ministrul de externe Bruno Rodríguez a declarat că „embargoul nu pedepsește un guvern; pedepsește viața de zi cu zi a unui popor” și a denunțat „pedeapsa colectivă”. Guvernul atribuie crizei resurselor o creștere a mortalității infantile de la 4 decese la 1.000 de nașteri în 2018 la 9,9 în 2025. Lipsa combustibilului afectează spitalele, ambulanțele și operațiile urgente; un singur petrolier de 100.000 tone ar putea ameliora alimentarea timp de aproximativ două săptămâni.
Analiza economică arată că sancțiunile care țintesc petrolul și transporturile perturbă lanțuri de aprovizionare, descurajează investițiile și cresc costurile de tranziție energetică, transformând presiunea politică în cost social imediat. Dezbaterea rămâne între obiectivele de politică externă ale SUA și consecințele umanitare și economice asupra populației cubaneze.
