Source: Social Media
Într-o vale aflată la circa 80 km est de Rabat, arheologia modernă scoate Maghrebul din «spațiul gol» al preistoriei, plasându-l în centrul transformărilor mediteraneene cu 4 000 de ani în urmă.
Descoperirea de la Oued Beht — un sistem de șanțuri, valuri de pământ și un zid fortificat pe latura sudică — a fost datată între 3 500 și 4 000 de ani și construită din argilă, cenușă, nămol și piatră. Echipa italo-maroco-britanică a identificat zeci de gropi în formă de clopot, interpretate ca silozuri pentru cereale, iar organizarea și amploarea lucrării indică planificare și mobilizare a forței de muncă: „O astfel de lucrare nu este improvizată”, spune Giulio Lucarini.
Nu este o simplă structură militară; datele sugerează un centru agricol capabil să colecteze și să stocheze surplus, eventual pentru o comunitate regională. Cercetătorii nu pot spune cu certitudine cui se apăra situl — invadatori externi sau competiții locale pentru resurse — dar lucrările reflectă control teritorial și forme timpurii de coordonare socială.
Descoperirea amplifică conexiunile transmediteraneene: vine după vestigiile de la Kach Kouch și se corelează cu studiile ADN care indică contactele vechi între Europa și Africa de Nord. „Timp de peste un secol, Maghrebul a fost considerat un spațiu gol în preistoria târzie”, notează Lucarini; Iman Nagy concluzionează că situl „ne provoacă să regândim locul Maghrebului în preistoria mediteraneană”. Publicat în Libyan Studies, acest set de date obligă la revizuirea hărților mentale ale evoluției sociale și economice în partea vestică a Mediteranei.
