România plătește astăzi pentru trecut: dobânzile la împrumuturi au devenit o gaură care macină spațiul fiscal destinat serviciilor publice. În primele nouă luni din 2026 statul a plătit 50,63 miliarde lei pentru dobânzi — echivalentul a 185,5 milioane lei pe zi — o creștere de 10,69 miliarde lei față de 2025 (≈27%).
Dobânzile au reprezentat 2,5% din PIB și aproape 9,7% din veniturile bugetare (venituri totale 522,07 mld. lei). În aceeași perioadă, cheltuielile cu personal au scăzut la 122,14 mld. lei (-4,54 mld.), însă majorarea facturii de dobânzi a fost de 2,35 ori mai mare decât economiile obținute la salarii. Dobânzile sunt aproape 41,5% din cheltuielile de personal și aproape 47% din investițiile publice (investiții 107,77 mld.), în condițiile în care 70,68% din plăți la investiții vin din fonduri externe nerambursabile și PNRR.
Analistul Adrian Negrescu atrage atenția: „efortul de austeritate din administrație a fost înghițit de două ori de costul datoriei” și avertizează că, dacă consolidarea nu e credibilă, dobânzile pot depăși bugetele pentru sănătate sau educație. Soluția nu e să oprești împrumuturile, ci să reduci deficitul fără tăierea investițiilor, prin predictibilitate fiscală care să scadă primele de risc. Fiecare punct de dobândă câștigat încrederea pieței înseamnă miliarde rămase pentru școli, spitale și infrastructură.
