Recunoașterea de facto a Crimeei ar bloca gazul din Marea Neagră

Sursa foto: Social Media (Facebook/Instagram/TikTok)

Marcel Ciolacu intră în cursa pentru șefia CJ Buzău: „Este un pas uriaș înainte, mă întorc unde am crescut” - Marcel Ciolacu şi-a depus, duminică, candidatura la Biroul Electoral Judeţean pentru funcţia de preşedinte al Consiliul Judeţean Buzău, în perspectiva…

Un avertisment dur și cu potențial de escaladare a tensiunilor este în centrul atenției politice românești: recunoașterea de facto a Crimeei ca parte a Federației Ruse ar putea afecta serios delimitarea spațiilor maritime în Marea Neagră și, ca urmare, exploatarea gazelor din zonă. În interviul acordat Digi24, fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, avertizează că această recunoaștere nu ar fi doar o chestiune simbolică, ci ar putea genera o lungă serie de amenințări juridice și operaționale pentru proiectele românești din largul Mării Negre. El subliniază că, în lipsa unei clarități, planurile de exploatare a hidrocarburilor ar intra într-un spațiu incert, cu riscuri pentru fluxurile de investiții și pentru securitatea energetică a regiunii.

În contextul în care României i se propune să exploateze zăcăminte precum cele din zona Neptun Deep, perspectiva colaborărilor cu parteneri precum norvegienii devine crucială. Diaconescu vorbește despre posibilitatea ca, în 2027, platformele de la Neptun Deep să demareze exploatarea, contribuind la acoperirea unei mari părți a necesarului energetic european. Însă o recunoaștere de facto ar putea face ca spațiul maritim să intre în ceea ce experții numesc un ”spațiu gri” juridic, limitând capacitatea României de a-și apără propriile drepturi și interese economice și lăsând spațiul operativ în mâinile unor entități suprapuse politice.

Delimitările maritime sunt fundamentale pentru drepturi de extragere și pentru securitatea operațiunilor offshore. O recunoaștere de facto a Crimeei ca teritoriu rusesc poate submina regulile internaționale care guvernează navigația, contractele de concesiune și stabilitatea concesionarilor în Marea Neagră. Într-un asemenea scenariu, operațiunile de explorare și producție ar putea necesita renegocieri complexe cu toate părțile implicate, crescând costurile, riscurile de litigii și incertitudinea pentru finanțatori.

România își fundamentează încrederea în securitatea energetică pe diversificare și pe parteneriate strategice; cooperarea cu Norvegia la nivelul proiectelor de gaze offshore este văzută ca o cheie pentru securizarea unei mari porțiuni din necesarul european. Însă stabilitatea juridică, claritatea delimitărilor maritime și respectarea dreptului internațional rămân condiții esențiale pentru a menține aceste investiții în colțul nord-vestic al Mării, în condiții de concurență geopolitică crescândă.