Iran și Oman negociază controlul și taxele de trecere în Ormuz
Există negocieri care pot transforma un canal navigabil în instrument de putere economică și geopolitică
Negocierile între Iran și Oman privind Strâmtoarea Ormuz, relatate de New York Times și preluate de publicații regionale, promit să redeschidă traficul — dar pe condițiile Iranului, cel puțin așa susțin autorități iraniene. Propunerea ar impune intrarea navelor în Golf pe o rută apropiată de coasta iraniană, taxare prin „taxe de serviciu” şi împărţirea veniturilor în mod egal între Teheran şi Muscat. Un oficial american a catalogat însă descrierea iraniană drept „inexactă”, susţinând că rutele temporare nu ar necesita aprobarea Iranului sau plăţi de trecere.
Date şi realităţi operative
Datele firmei Kpler, citate de Reuters şi Al Jazeera, arată o scădere semnificativă a traficului: în ziua de 20 iulie doar şase nave au tranzitat Ormuz (trei petroliere şi trei cargouri), faţă de circa 130 zilnic înaintea războiului. În Bab al‑Mandeb, doar 20 de nave (12 petroliere şi opt cargouri) au trecut în aceeaşi zi, nivel mult sub media anterioară de aproximativ 41 pe zi. Blocada declarată de rebelii Houthi în Marea Roşie complică şi mai mult coridorul alternativ al comerţului cu petrol.
Ce înseamnă pentru securitatea energetică
Dacă se implementează, acordul ar da Iranului pârghii logistice şi financiare: puterea de a impune rute, a influenţa costurile de asigurare şi tranzit şi, implicit, a câştiga influenţă asupra pieţelor energetice. Totuşi, statul opus — şi comunitatea maritimă internaţională — ar putea contesta legalitatea unei restrângeri a statutului Strâmtorii Ormuz ca rută internaţională. Miza reală rămâne globală: oricine controlează fluxul de ţiţei în zonă deţine o cheie importantă pentru economia energetică mondială.






