Limba nu e doar vocabular; e politică, memorie și instrument de legătură. Anul acesta Ziua Limbii Române ajunge la un prag simbolic: este marcată simultan în România, Republica Moldova și Ucraina — o ocazie de a întreba ce înseamnă asta dincolo de discursuri.
Legea nr. 53/2013 a instituit 31 august drept Ziua Limbii Române (inițiată în 2011 de 166 de parlamentari; Senatul 6 dec. 2011; Camera 19 feb. 2013; promulgată 13 mart. 2013, publicată 19 mart. 2013). Completarile prin Legea 290/2013 pun Ministerul Culturii responsabil de normele de aplicare. În Republica Moldova, pași-cheie au fost legea din 31 aug. 1989 (statutul limbii, trecerea la alfabetul latin), instituirea sărbătorii la 23 iun. 1990 și consolidarea în Declarația de independență din 27 aug. 1991.
Președintele Nicușor Dan subliniază că „Protejarea drepturilor românilor de pretutindeni și promovarea limbii și culturii rămân obiective esențiale ale statului român dincolo de granițe” și că limba este „un liant valoros … care ne ancorează în istorie și ne deschide viitorul”. Afirmarea aceasta trece dincolo de simboluri: rămâne întrebarea resurselor și a aplicării practice pentru comunitățile din Ucraina și alte diaspori.
Institutul Cultural Român organizează 29–31 aug. ateliere pentru copii, concert („Armonii ale limbii române” cu Ana Cebotari, Valentin Albeșteanu, Valentin Cucu) și proiecția filmului „Hotarul”. Institutul „Sextil Pușcariu” al Academiei propune Săptămâna limbii române (31 aug.–4 sept.), conferințe la Cluj cu acad. Doru Pamfil și dr. Adrian Tudurachi, prelegeri de Alexandru Nicolae și Ioan Milică, Ziua Porților Deschise (1 sept.) și Simpozionul de Dialectologie (3–4 sept.).
Sărbătoarea devine astfel test: între ceremonii și legislație, rămâne provocarea transformării simbolului în politici și practici care susțin vorbitorii de dincolo de frontiere.
