Forțarea unei aplicații pe telefoanele publice reprezintă arhitectura unei noi rețele de control, nu doar o strategie de branding. Max, lansată de VKontakte și promovată ca alternativă patriotică la Telegram și WhatsApp, a ajuns în ultimele 18 luni pe telefoanele a zeci de milioane de ruși și s-a impus ca cea mai folosită aplicație de mesagerie din țară.
Cercetători de la Universitatea din Michigan, coordonați de Roya Ensafi, au analizat versiunea rusă a aplicației și au documentat capacități de supraveghere avansate: capturi de ecran fără notificare, acces la date din miniaplicații (mesaje, plăți), posibilitatea de a acționa în numele utilizatorului și chiar de a injecta cod în miniaplicații. Ensafi descrie tacticile ca fiind „cea mai ingenioasă și, în același timp, cea mai înfricoșătoare tactică folosită de guvernele autoritare”, iar vulnerabilitățile expuse ar permite teoretic lansarea unor atacuri cibernetice prin ecosistemul Max.
Max nu e doar un instrument intern: modelul său de „superaplicație” amintește de WeChat și poate servi drept șablon pentru guverne precum Iran, Kazahstan sau India. În Rusia, interzicerea Telegramului și WhatsApp a facilitat migrarea comunicațiilor către Max, iar angajați de stat, profesori și studenți au fost nevoiți să o folosească. Legăturile dintre VKontakte și stat, precum și rapoarte despre o participație indirectă a conducerii lui Putin, accentuează riscul ca această platformă să funcționeze ca un canal oficial de control. Concluzia: nu este doar o aplicație utilă, ci un vector de putere care poate remodela libertățile online.
