Istoria Ada Kaleh vorbește despre mai mult decât o insulă scufundată: despre ce rămâne atunci când infrastructura decide soarta unei comunități.
Ada Kaleh era o insulă de aproximativ 1.800 m lungime și 400–500 m lățime plasată în dreptul trecătorii Porțile de Fier. Poziția sa strategică a inspirat comparația lui Mihail Drăghicescu: „Această cetate are o importanță capitală în această regiune a fluviului… un fel de Gibraltar”. Locuită de sute de familii, majoritar turce, insula a funcționat ca punct militar, farsă fiscală comercială interbelică și mică „republică” locală.
Construcția sistemului hidroenergetic Porțile de Fier (lucrări începute în 1964, inaugurat în mai 1972) a crescut nivelul Dunării cu peste 30 m în aval, generând un lac de acumulare lung de circa 130 km. Rezultatul: Ada Kaleh a fost inundată la sfârșitul anilor ’60. Mii de oameni au fost strămutți — în noua Orșova, Drobeta‑Turnu Severin, București, Constanța sau plecați în Turcia. Unele elemente (ziduri, mormântul lui Miskin Baba) au fost relocate pe insula Șimian, iar planul de reconstituire a fost abandonat în anii ’80.
În ciuda scăderilor recente ale Dunării, locul Ada Kaleh rămâne zeci de metri sub ape — o lecție despre cum memoria și patrimoniul pot fi compromisă de proiecte de anvergură.
