Încă un semn pe o hartă digitală și o enigmă de aproape un secol se reaprinde. Ceea ce părea o curiozitate a hărților satelitare a convins Universitatea Purdue să finanțeze o expediție care va merge pe 13 octombrie spre atolul Nikumaroro.
Amelia Earhart a cumpărat în 1936 un Lockheed Electra 10-E – un laborator zburător cu aripă de 16 m, motoare Pratt & Whitney de 450 CP și radiogoniometru Bendix – și a dispărut pe 2 iulie 1937, însoțită de navigatorul Fred Noonan, după mesaje radio despre linia 157-337 și lipsă de combustibil. Teoria Nikumaroro, susținută de TIGHAR, reunește artefacte din anii 1930 (sticle cosmetice, fermoar, cioburi de oglindă), fragmente de pantofi compatibile cu cele purtate de Earhart, relatări ale foștilor locuitori și măsurători ale unor oase găsite în 1940.
Purdue oferă o linie de credit de 500.000 de dolari și sprijin logistic; ALI conduce misiunea de 17 persoane care va explora laguna în jurul Obiectului Taraia, reper detectat în imaginile din 2015 după ciclonul Pam. TIGHAR a efectuat 14 expediții anterioare, dar rămâne sceptică: Andrew McKenna spune că forma și dimensiunea obiectului nu corespund Electrei. Richard Pettigrew suspectează un fuselaj metalic; Michael Ashmore, descoperitorul imaginii, și-a nuanțat ipoteza.
Indiferent de rezultat, expediția reflectă mai mult decât o căutare tehnică: este o negociere între memorie, știință și interpretare și un test al modului în care tehnologia modernă poate reda vocea trecutului.
