Epava scufundată lângă Kekova promite să scoată la lumină nu doar marfă, ci rețelele, obiceiurile și logistica Epocii Bronzului. Amfore recuperate indică rute transregionale și viața austeră a marinarilor din urmă cu aproape 5.000 de ani.
Ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, a spus: «În Patria noastră Albastră», scoatem la lumină urmele celui mai vechi naufragiu din lume. Cercetările conduse de Universitatea Akdeniz și Direcția Muzeului din Antalya, sub coordonarea științifică a conferențiarului Hakan Öniz, au început oficial în 2026. Analizele lutului sugerează că multe amfore provin din ateliere din Valea Iordanului; vase similare au fost găsite în situri din Egipt (Giza, Saqqara, Abusir), Troia și Creta, întărind ipoteza unei rețele comerciale levantino-mediteraneene.
O amforă cu două orificii, cu nouă semne, ridică un tablou mai intim: posibilă prelucrare a laptelui la bord, poate chiar creșterea temporară a caprinelor pentru a produce brânză sau unt în timpul voiajelor lungi. Asta modifică perspectiva: nu doar bunuri, ci practici alimentare și logistice care susțin navigația pe perioade îndelungate.
Descoperirea obligă la reevaluarea porturilor, cursurilor și adaptărilor umane din Epoca Bronzului, iar conservarea patrimoniului subacvatic rămâne prioritară pentru a transforma aceste fragmente într-o poveste coerentă despre Mediterana antică.
Săpăturile vor continua, iar analizele interdisciplinare (petrochimie, epigrafie, zooarheologie) pot confirma originea vaselor, natura semnelor și rutina alimentară a echipajelor.
