Este o realitate alarmantă, 60,4% dintre tinerii între 15 și 29 de ani trăiesc în locuințe înghesuite, potrivit Eurostat 2025.
Media UE pentru tineri este 26,9%, iar diferența față de populația totală din România (40,4%) este semnificativă. Alte repere includ Letonia (54,9%) și Bulgaria (52,8%) cu rate ridicate, în timp ce Cipru (3,5%), Irlanda (7,4%) și Malta (7,7%) au cele mai reduse valori.
Diferențele pe vârste scad progresiv: 15–19 ani 30,1%, 20–24 ani 28,7%, 25–29 ani 21,8%.
Aceste cifre nu sunt doar statistici, ele indică blocaje structurale. Oferta de locuințe adecvate nu ține pasul cu cererea tinerilor, iar prețurile și costurile de închiriere îi împing spre soluții informale sau intergeneraționale.
România face parte dintr-un trio (alături de Bulgaria și Grecia) în care diferența dintre supraaglomerarea tinerilor și cea a populației totale depășește 20 de puncte procentuale.
Direcțiile practice pentru reducerea supraaglomerării sunt: stimulente fiscale și urbanistice pentru construcția de locuințe accesibile, extinderea pieței de închirieri reglementate și programe locale de locuințe sociale orientate către tineri.
Fără intervenții coordonate, raportul Eurostat spune că problema va rămâne o barieră pentru mobilitatea socială și productivitatea urbană.
