Sursă foto: Social Media
Un festival poate reînvia nu doar partituri, ci și stiluri de producție, astfel încât publicul să înțeleagă cum s-a născut geniul Rossini.
La Rossini Opera Festival de la Pesaro au reintrat în repertoriu două farse comice din 1812: L’occasione fa il ladro (Valiza schimbată) și La scala di seta (Scara de mătase) — ambele capete de lance ale tinereții compozitorului, cu libretele legate de Scribe și Planard și premiere la Teatro San Moisè.
Producția lui Jean-Pierre Ponnelle (1987), reluată sub coordonarea Sonja Frisell, păstrează pastelul pictural și mișcarea scenică tradițională pentru Valiza schimbată. În schimb Michieletto (2009) reconfigurează spațiul în Scara de mătase cu oglinzi, proiecții „de sus” și un artificiu vizual care transformă scara titulară într-un dispozitiv dramatic.
În Valiza schimbată spectatorii au remarcat Damiana Mizzi, Dave Monaco, mezzosoprana română Martiniana Antonie și tânărul dirijor Alessandro Bonato, care a imprimat brio partiturii. Scara de mătase a fost animată de Hasmik Torosyan, Alasdair Kent, Yurii Samoilov și Paolo Bordogna ca servitor comediant, cu Orchestra del Teatro Comunale di Bologna condusă de Iván López-Reynoso.
Reluările demonstrează că Rossini funcționează atât în cheie restaurativă, cât și în reinterpretare vizuală: umorul și virtuozitatea belcantistă rămân stabile, iar modul în care sunt puse în scenă schimbă percepția spectatorului contemporan.
