Bruxelles avertizează că plajele turistice transformă spațiul locativ în destinații de cazare temporară, iar locuitorii riscă să nu mai aibă unde să rămână. Pentru a contracara această tendință, UE promite instrumente care să permită orașelor să recupereze spațiul locativ, fără să pornească un război deschis cu platformele.
Actul privind locuințele accesibile va defini ‘zone de criză’ la nivel local și va oferi sprijin juridic autorităților pentru a introduce măsuri — de la plafoane și sisteme de autorizare la interziceri treptate. Comisarul Dan Jørgensen admite: închirierile pe termen scurt nu sunt cauza crizei, dar agravează problema și insistă că locuința este un drept.
Sunt aproximativ 60.000 anunțuri active în Paris, în Porto aproape 40% din stocul de închiriere în centru este pe termen scurt; în unele cartiere din Madrid cifrele ajung la 56%, iar Barcelona vrea eliminarea a aproximativ 10.000 apartamente turistice până în 2028; Amsterdam, Florența și Paris au introdus deja plafoane și sisteme de autorizare.
Confruntarea legală rămâne o realitate: procese costisitoare și amenzi — inclusiv o contestație legată de o amendă de 64 milioane de euro în Spania — au demonstrat că reglementarea poate genera litigii. Comisia suspectează însă că sprijinul central reduce riscul acestor bătălii pentru autoritățile locale. Ursula von der Leyen a descris criza locuințelor drept o criză socială; dacă nu se acționează, avertizează Jørgensen, încrederea în instituții și stabilitatea politică pot fi puse în pericol.
Planul UE nu e un panaceu — va fi nevoie de capital public, simplificarea normelor și mai multă ofertă, dar schimbă regulile jocului între dreptul la locuire și economia platformelor.
