Sursă foto: Social Media
Când fluviul cedează, trecutul iese la plimbare, iar arheologii profită. Seceta extremă care a coborât nivelul Dunării a scos la iveală fundațiile Podului lui Constantin cel Mare și, totodată, carenele epavelor germane din 1944. Este o fereastră de documentare scurtă, dar fragilă.
O echipă a Muzeului Istoric Regional din Plevna a cartografiat ruinele în zona fostului Ulpia Oescus, lângă satul Ghighen, pe 4 august, folosind fotografii aeriene și drone. Pavel Popov, citat de Reuters, spune că arheologia oferă momente de valoare rară, când natura dezvăluie obiecte pentru scurt timp. Informații istorice plasează inaugurarea podului în 328 d.Hr.; lungimea totală a monumentului era de 2.437 m, dintre care 1.137 m traversau Dunărea. Piloanele erau din piatră, mortarul era întrebuințat, iar tablierul din lemn avea o lățime de aproximativ 5,7 m, situat la circa 10 m deasupra apei.
Descoperirea oferă ocazia reevaluării importanței strategice a legăturii Ulpia Oescus–Sucidava, folosită relativ puțin (aprox. 40 de ani) și dispărută în jurul anului 367 d.Hr. În același timp, seceta readuce în prim-plan problema epavelor din apropierea Prahovo: până la 200 de vase germane scufundate în septembrie 1944, multe cu muniție, notează The Independent. Concluzia este clară: există o fereastră pentru documentare științifică, dar este necesară o cooperare transfrontalieră pentru conservare, cartografiere și eliminare în siguranță a riscurilor pentru patrimoniu și oameni.
