Pieţele au la dispoziţie un nou instrument: BNR propune să transforme obligaţiunile UE tranzacţionabile din active pasive în colateral pentru credite — iar efectul este clar: investiţiile pot fi convertite rapid în lichiditate fără a vinde. Propunerea modifică scopul titlurilor Fidelis şi al altor obligaţiuni listate şi poate influenţa costul şi volumul creditării.
Proiectul prevede, citat: „împrumutătorii pot acorda credite garantate cu titluri emise de administraţii centrale şi bănci centrale din Uniunea Europeană, admise la tranzacţionare”. Plafonul maxim este LTV 80% (ex.: titluri de 100.000 lei susţin un credit de până la 80.000 lei), dar băncile pot aplica cote mai stricte. Dacă titlurile au fost cumpărate cu fonduri din credit, limita scade cu cel puţin 10 puncte procentuale; riscurile valutare impun reduceri minime de 10 p.p. pentru euro/dolar şi 20 p.p. pentru alte valute. BNR cere evaluare zilnică a garanţiilor, maturitate minimă egală cu cea a creditului şi proceduri rapide de vânzare, plus raportare trimestrială în 25 de zile pentru monitorizarea volumelor.
Măsura survine într-un context în care creditele private totalizează 472,4 mld. lei (+7,6% faţă de anul anterior), dintre care 315,8 mld. lei în lei; creditele populaţiei în lei sunt 200,5 mld. lei (+8,1%). BNR îşi pune astfel instrumente de supraveghere într-un context de creştere a îndatorării: mecanismul poate îmbunătăţi lichiditatea şi poate susţine piaţa secundară, dar depinde de prudenţa băncilor şi de capacitatea autorităţii de a monitoriza expunerile şi riscurile valutare. Documentul rămâne propunere, nu obligaţie.
