Sursă foto: Social Media
Cinci ani după 5 septembrie 2021, figura lui Ion Caramitru reapare ca agent activ al transformării teatrului românesc.
Născut la 9 martie 1942 în București, dintr-o familie aromână, Caramitru debutează în 1964 pe scena Teatrului Național și în film cu Comoara din Vadul Vechi. În peste cinci decenii interpretează peste 60 de roluri și apare în circa 40 de filme.
A condus Teatrul Bulandra (actor, regizor, director 1990–1993), a fost președinte UNITER din 1990 și ministru al Culturii (1996–2000). Din 2005 a preluat conducerea Teatrului Național, readucându-l într-o formă modernă; mandatul de 16 ani a culminat cu o reconstrucție capitală și cu Sala Mare, care îi poartă numele.
Turnee în Londra, apariții în filme în Marea Britanie (1991–1996), montări de operă (inclusiv Tragedia lui Carmen) și distincții: OBE, Chevalier des Arts et des Lettres, Ordinul pentru Merit, Steaua României și Ordinul Soarelui Răsare. UNITER și mandatul său au contribuit la Legea drepturilor de autor din 1996.
Documentarul nu idealizează, reiterează rolul său în Revoluția din decembrie 1989, prezența în clădirea Televiziunii Române și influența în consolidarea instituțiilor culturale. Caramitru rămâne o punte între artă și administrație culturală, iar filmul cere o reevaluare a moștenirii sale.
