Când nivelul unui fluviu decide soarta unei centrale nucleare, politica şi piaţa intră în alertă. În ultimele zile autorităţile au trecut de la intervenţii tactice la pregătirea unui scenariu de oprire pentru Unitatea 2 de la Cernavodă.
Fapte esenţiale şi intervenţii
Nivelul la Cernavodă a oscilat la praguri critice: la un moment dat s-a măsurat -227 cm (cu doar 3 cm până la limită), iar ulterior O.N.G.-urile tehnice şi Apele Române au semnalat atingerea pragului procedural de -230 cm. Debitul la intrarea în ţară era de circa 1.370 m3/s, iar prognozele hidrologice pe 5 zile nu anunţă ploi care să schimbe esenţial situaţia. Guvernul a aprobat deja 7 milioane lei pentru redistribuirea debitelor şi alte 5,1 milioane lei pentru dragări la Cochirleni şi Caragheorghe‑Turcescu, peste 12 milioane lei în total, dar efectul a fost, în mare parte, temporar.
Riscuri tehnice şi consecinţe economice
Specialiştii avertizează că problemele nu sunt doar hidrologice. „Este inevitabil”, a spus Sorin Rândaşu privind oprirea iminentă, iar secretarul de stat Cristian Buşoi a subliniat că ameliorările observate au fost efemere şi că trebuie să fim pregătiţi pentru scenarii de limitare a consumului. Un risc grav rămâne defecţiunea pompelor de răcire, iar in cazul că se strică, Unitatea 2 poate rămâne oprită până la şase luni, având un impact economic semnificativ. Lucrările de decolmatare vor continua şi după oprire pentru a facilita repornirea, dar între timp autorităţile cer mutarea activităţilor din orele de vârf şi planificări industriale pentru a evita limitări.
Criza infrastructurală se intersectează cu nevoi de ordine publică şi protecţie civilă, presiuni care taxează capacitatea de reacţie a instituţiilor. Deciziile luate în următoarele zile vor defini costurile energetice şi planificarea industrială pe termen scurt.
