O operațiune care sună a science‑fiction: cercetătorii au crescut țesut cerebral uman în craniile unor șoareci astfel încât acesta ajunge să ocupe aproape jumătate din volum. Rezultatul promite acces fără precedent la mecanismele unor boli neurologice — și deschide un pachet complex de dileme etice.
Șoarecii modificați genetic (denumiți „xenocorticali”) nu dezvoltau cortexul și hipocampul; în locul a ~14 milioane de celule proprii au fost injectate multiple doze, ~100.000 celule per injecție. După 3 luni s‑au dezvoltat aproape 4 milioane de celule umane, ocupând ~50% din creier; țesutul s‑a conectat la circulația animalelor și, în parte, la măduva spinării. Țesutul rămâne imatur (echivalent mijloc de sarcină umană); testele nu au crescut capacitățile peste normal, dar au arătat ameliorări ușoare ale mersului și memoriei. Expunerea la hipoxie 5 ore a demonstrat vulnerabilitatea celulelor—model util pentru paralizia cerebrală. Descoperire notabilă: prezența neuronilor von Economo, relevanți în demența frontotemporală.
Sergiu Pașca susține că „psihiatria și neurologia au rămas în urmă” și că modelul oferă o cale de a studia boli precum schizofrenia, epilepsia, paralizia cerebrală și forme rare de demență.
Emily Jackson (LSE) atrage atenția asupra bunăstării animalelor și cere monitorizare atentă; Madeline Lancaster avertizează că modelul e artificial și că ar trebui explicat clar când e justificat utilizarea animalelor, întrucât obiectivul rămâne dezvoltarea alternativelor in vitro.
Metoda deschide oportunități reale pentru terapii, dar impune reguli etice, transparență și criterii stricte pentru a balansa beneficiul științific cu riscurile asupra conștiinței și bunăstării animalelor.
